M-a crescut poezia…
Când m-a adus pe lume, poezia,
Aveam un suflet urâcios și slut,
A trebuit să-l dau pe tot, tribut,
Să pun în locul lui melancolia.
Cu doina am venit de la străbuni,
În miorița ne-am țesut fuiorul,
Colindul l-am făcut cu plugușorul
Și legământul vieții, prin cununi.
Dar toate astea, astăzi, au pierit.
Au dispărut și rima și piciorul,
În poezie nu mai punem dorul,
Bătrânul vers, din clasic… a albit.
Nostalgic fiind, mă simt acuma trist.
Povestea cu metafora drăguță…
Parc-am...
Aveam un suflet urâcios și slut,
A trebuit să-l dau pe tot, tribut,
Să pun în locul lui melancolia.
Cu doina am venit de la străbuni,
În miorița ne-am țesut fuiorul,
Colindul l-am făcut cu plugușorul
Și legământul vieții, prin cununi.
Dar toate astea, astăzi, au pierit.
Au dispărut și rima și piciorul,
În poezie nu mai punem dorul,
Bătrânul vers, din clasic… a albit.
Nostalgic fiind, mă simt acuma trist.
Povestea cu metafora drăguță…
Parc-am...
********************************************







